Un excipient este o substanță chimică sau un amestec de substanțe chimice care se utilizează, împreună cu substanța medicamentoasă (principiul activ), pentru formularea unui anumit medicament.[1] Includerea excipienților în medicamente are ca scop stabilizarea pe termen lung, agregarea substanței active (care se află de obicei în cantități foarte mici, având în acest caz un efect de diluare) sau creșterea unui efect terapeutic al substanței medicamentoase din forma finală (prin creșterea absorbției sale, reducerea vâscozității, creșterea solubilității).[2][3][4][5]