Persefona

Persefona
Zeița lumii morților, vegetației și a fertilității
Statuie a Persefonei ținând în mână un sistru, Muzeul Arheologic din Heraklion, Creta
Civilizația	greacă
Simboluri	rodia, semințele de cereale, torța, florile, liliacul, căprioara
Căsătorit cu	Hades
Urmași	Melinoe Zagreus
Tată	Zeus
Mamă	Demetra
Frați	Apollo,Artemis, Atena, Ares, Hermes, Elena din Troia, Heracle, Muzele, etc.
Modifică date / text

Persefona (în greacă veche Περσεφόνη, „Cea care curmă lumina”) este, în mitologia greacă, zeița care stăpânește în timpul iernii, alături de Hades, lumea umbrelor, fiind însă în timpul verii și zeița fertilității. Era fiica lui Zeus și a Demetrei. În mitologia romană, Persefona este venerată sub numele de Proserpina.

Legenda ei spune că stă în infern cu Hades, stăpânitorul lumii de dincolo. Acolo trebuie să rămână timp de 6 luni pe an, mai precis toamna și iarna. Fiind rugat de Demetra, Zeus a acceptat ca Persefona să stea în infern numai jumătate din an, însemnând perioada rece a anului, când Demetra pleacă de pe Olimp și recoltele se veștejesc. Când vine primăvara și Persefona se întoarce din Infern, natura reînvie și vegetația devine din nou verde.

Persefona era considerată o zeiță a naturii iar, împreună cu mama sa, Demetra, îngloba o figură centrală în cultul misterelor din Eleusis.^[1] Conform credințelor orfice, Persefona este mama lui Dionis, acesta fiind sincretizat cu Zagreus.^[2]