Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.
New Statesman
| New Statesman | |
| Redactor | Jason Cowley[*]  |
|---|---|
| Categorie | Politică, geopolitică, cărți, cultură și relații externe |
| Frecvență | săptămânal |
| Tiraj total | 35.637[1] |
| Fondator | Sidney și Beatrice Webb |
| Primul număr | ianuarie 1913 |
| Sediu | Londra |
| Țară | Regatul Unit |
| Limbă | limba engleză[2] |
| ISSN | 1364-7431 |
| Prezență online | |
| Site web | https://www.newstatesman.com/ http://www.newstatesman.com/[2] http://www.exacteditions.com/browseEditions.do?titleId=935[2] |
Modifică date / text  | |
New Statesman este o revistă politică și culturală britanică publicată la Londra.[3] A fost fondată de soții Sidney și Beatrice Webb la 12 aprilie 1913 ca o revistă săptămânală pe teme politice și literare, cu sprijinul unor membri proeminenți ai organizației socialiste britanice Fabian, precum George Bernard Shaw, care a fost director fondator.
Astăzi, revista este un hibrid tipărit-digital. Potrivit propriei prezentări, ea are o poziție politică liberală, progresistă.[4] Jason Cowley, redactorul-șef al revistei, a descris New Statesman ca o publicație „a stângii, pentru stânga”,[5] dar și ca „o revistă politică și literară”, cu o politică „sceptică”.[6]
Revista a fost fondată de către membrii Societății Fabian ca o publicație săptămânală cu tematică politică și literară. Cel mai longeviv redactor-șef a fost Kingsley Martin (1930-1960), iar actualul redactor-șef este Jason Cowley, care a preluat acest post în 2008. Revista a recunoscut și publicat noi scriitori și critici și, de asemenea, a încurajat carierele unor autori importanți. Printre colaboratorii săi s-au numărat John Maynard Keynes, Bertrand Russell, Virginia Woolf, Christopher Hitchens și Paul Johnson.
În plan istoric, revista a fost menționată într-un mod afectuos ca „The Staggers” din cauza crizelor referitoare la finanțare, proprietate și tiraj. Porecla este folosită acum ca titlu al blogului său politic.[7]
Tirajul a atins maximul în anii 1960,[8] dar a crescut din nou în ultimii ani.[9] În 2016 tirajul mediu certificat a fost de 34.025 de exemplare.[10] Traficul pe site-ul revistei în acel an a atins un nivel maxim nou, cu 27 de milioane de vizualizări de pagini și patru milioane de vizitatori unici.[11] Site-urile asociate sunt CityMetric, Spotlight și NewStatesman Tech.[12] În anul 2018 a fost lansată publicația New Statesman America.
- ^ „New Statesman”. ABC. . Accesat în .
- ^ a b c The ISSN portal
- ^ „New Statesman | British magazine” (în engleză). Accesat în .
- ^ „About New Statesman”. New Statesman. Accesat în .
- ^ „Why the New Statesman is stubbornly resisting the lure of Corbynmania”. The Independent (în engleză). . Accesat în .
- ^ Cowley, Jason (). „I thought that was very interesting and very revealing. Worse they called the New Statesman a news magazine. It's actually a political and literary magazine - and its politics are sceptical.https://twitter.com/AdamBienkov/status/1121671641879105536 …”. @JasonCowleyNS (în engleză). Accesat în . Legătură externa în
|title=(ajutor) - ^ Bush, Stephen (). „The Staggers”. Newstatesman.com. Accesat în .
- ^ Smith, Adrian (). The New Statesman: Portrait of a Political Weekly, 1913-1931. Portland, Oregon: F. Cass. ISBN 9780714641690.
- ^ "New Statesman reaching more readers than ever", New Statesman, 12 February 2015.
- ^ „Rosy signs for quality journalism market”. BBC. . Accesat în .
- ^ Statesman, New (). „Record traffic for the New Statesman website in June 2016”. Newstatesman.com. Accesat în .
- ^ Albeanu, Catalina (). „How data is central to the New Statesman's digital 'spin-offs'”. Accesat în .
Previous Page Next Page
