Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.

Responsive image

Manierism

Banchetul în Casa Levi (sau Ospățul din Casa Levi) de Paolo Veronese — datată 1573 — pictură în ulei, realizată în stilul manierismului venețian, aflată la Galeriile Academiei de Arte Frumoase din Veneția
În cunoscuta pictură Madonna dal collo lungo - Madona cu gâtul lung, a lui Parmigianino (circa 1534 – 1540), se remarcă caracteristicile dominante ale manierismului, proporții alungite, atitudini foarte studiate și lipsa clarei perspective.

Manierism (ital.: maniera = stil, manieră) este un termen care caracterizează stilul artistic european, situat temporal între apogeul Renașterii și începuturile stilului baroc și ale clasicismului, dezvoltat în Italia începând aproximativ cu anii 1520. Sfârșitul „manierismului clasic,” propagat din Italia, este apreciat, de diverși istorici ai artei, între anii 1580 și 1600.

Oricum, mai departe de „zona fierbinte” artistică a Italiei și clar întârziat față de „manierismul clasic,” manierismul nordic a continuat a se manifesta și în deceniile timpurii ale secolului al XVII-lea, extinzându-se până în anii 1640 - 1650, acoperind chiar prima jumătate a acestui secol.[1]

Manierismul acoperă o mare varietate de expresii artistice, fiind influențate și reacționând la idealrile complexe și armonioase ale unor artiști plastici așa cum au fost da Vinci, Rafael, Vasari,[2] respectiv timpuriul Michelangelo.

În timp ce Renașterea italiană, ajunsă la apogeul său, sublinia - prin toate elementele artistice ale artelor vizuale - proporțiile, echilibrul și frumusețea idealizată, manierismul exagera aceste calități, iar rezultatul era obținerea de compoziții care sunt adesea voit asimetrice, ne-echilibrate și elegante, dar într-o manieră ne-naturală, aproape artificială.[3]

Remarcabil pentru calitățile sale artificiale (spre deosebire de cele naturaliste),[4] acest stil artistic privilegiază tensiunea compozițională, mai degrabă, decât echilibrul, proporțiile și claritatea picturii renascentiste anterioare.

Adus la „exacerbare,” manifestarea manierismului în literatură și muzică este remarcabilă pentru stilul său extrem de „înflorit” și sofisticarea intelectuală.[5]

La începutul perioadei, ca simbol al unei rupturi cu obiectivele Renașterii, manierismul desena o decadență în contradicție cu idealurile de armonie ale generațiilor anterioare. În zilele noastre, din perspectiva secolelor scurse de atunci, manierismul apare mai de grabă ca o continuare a căutărilor și realizărilor artiștilor reprezentativi ai Renașterii.

  1. ^ Freedberg 1971, p. 483.
  2. ^ „Mannerism”. www.nga.gov. Accesat în . 
  3. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite ReferenceC
  4. ^ en „Mannerism: Bronzino (1503–1572) and his Contemporaries”. Metropolitan Museum of Art. Accesat în . 
  5. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite ReferenceB

Previous Page Next Page






Manierismus ALS تكلفية Arabic Manierismu AST Manyerizm AZ Маньерызм BE Маньерызм BE-X-OLD Маниеризъм Bulgarian Manieregezh BR Manirizam BS Manierisme Catalan

Responsive image

Responsive image