Iacob

Iacob
Date personale
Născut	1791 î.Hr.[1] Canaan
Decedat	1644 î.Hr. (147 de ani)[1] Egiptul Antic, Egipt
Înmormântat	Peștera Patriarhilor
Părinți	Isac[2] Rebeca
Frați și surori	Esau[2]
Căsătorit cu	Lea[3] Rahela[4] Bilhah[*][[Bilhah (biblical character)|​]] Zilpa[*]​
Copii	Simeon[5] Iuda[6] Isahar[7] Zabulon[8] Dina[9] Iosif[10] Beniamin[7] Așer[11] Neftali[12] Gad[13] ...încă 3
Etnie	Hebrews[*][[Hebrews (ancient nation of the Middle East)|​]]
Ocupație	cioban
Locul desfășurării activității	Palestina[14] Harran
Limbi vorbite	limbi canaanite[*]​
Sfinți
Modifică date / text

Iacob (în ebraică יַעֲקֹב, transliterat ja‘ǎqob) este un personaj din cartea Genezei, strămoșul comun al celor 12 triburi ale poporului Israel. Numele îi este schimbat în Gen. 32.28 în Israel, adică „cel care s-a luptat cu El”. Potrivit Genezei, a fost cel de-al doilea fiu al lui Isac și al Rebecăi, soțul Leei și Rahelei. Fiul său preferat a fost Iosif, pe care frații săi l-au vândut unor beduini.

Cei doisprezece fii ai lui Iacob (Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Iosif, Beniamin, Dan, Neftali, Gad și Așer) vor deveni strămoșii celor douăsprezece triburi ale israeliților.

Iacob este unul din cei trei mari strămoși ai Israelului, împreună cu tatăl său Isaac și bunicul său Avraam. Povestea lui Iacob se regăsește în Vechiul Testament în Geneza 27:35. Încă de la început, povestea vieții lui Iacob este încărcată cu simboluri. Un prim simbol este reprezentat de etimologia numelui Iacob.

În Vechiul Testament, potrivit unei etimologii populare, numele de Iacob este pus în legătură cu cuvântul „călcâi”, întrucât la naștere, acesta se ținea cu mâna de călcâiul fratelui său geamăn, Esau: „După aceea a ieșit fratele acestuia, ținându-se cu mâna de călcâiul lui Esau. Și i s-a pus numele Iacob” (Geneza 25:26).

Pe parcursul celor 9 capitole din Geneză, viața lui Iacob este ilustrată cronologic, în detaliu, punându-se accentul pe nașterea celor doisprezece copii ai săi, aceștia urmând să reprezinte cele douăsprezece triburi ale lui Israel.