Cei Doisprezece Olimpieni

În mitologia greacă, Cei doisprezece Olimpieni, cunoscuți și ca Dodekatheon (în greacă Δωδεκάθεον, cuvânt compus din δώδεκα, dōdeka^[1] „doisprezece” + θεοί, theoi, „zei”), erau cele douăsprezece zeități majore ale Pantheonului Grecesc care își aveau reședința pe vârful Muntelui Olimp. Aceștia și-au câștigat supremația ca zei ca urmare a unui război mitologic împotriva Titanilor, conduși fiind de către Zeus. Cultul grec pentru Cei Doisprezece Olimpieni poate fi identificat ca având originea în Atena secolului VI î.Hr. și cel mai probabil era un cult original fără origine în perioada miceniană. Altarul Olimpienilor din Atena este datat perioadei lui Pesistratos, în 522/521 î.Hr.

O foarte mare variație a existat conform diferitelor surse, însă canonul a stabilit reședința lui Zeus, Hera, Poseidon, Demetra, Athena, Hestia sau Dionis, Apollo, Artemis, Ares, Afrodita, Hefaistos și Hermes pe Muntele Olimp. Hades, zeul Infernului, nu rezida pe Muntele Olimp, el având reședința în împărăția sa subpământeană.