Atribut

În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere^[1]. Determinatul atributului poate fi orice parte de propoziție, în afara predicatului verbal^[2].

Atributul este de rang inferior față de celelalte părți de propoziție subordonate prin faptul că poate fi eliminat de pe lângă determinatul său fără ca propoziția să devină incorectă gramatical. Exemplu în limba maghiară: Sült kenyeret vettem „Am cumpărat pâine coaptă” → Kenyeret vettem „Am cumpărat pâine”^[3]. Există totuși cazuri când atributul nu poate lipsi. Exemplu din limba muntenegreană: Radimo u nemogućim okolnostima „Muncim în condiții imposibile”. *Radimo u okolnostima „Muncim în împrejurări” nu este corect^[4].